Model NATO pentru medicamente inovative? O propunere controversată și periculoasă

Albert Bourla, CEO-ul Pfizer, a sugerat recent ca țările să se angajeze să aloce un procent fix din PIB pentru medicamente inovative, într-un model asemănător cu angajamentul țărilor NATO de a cheltui 2% din PIB pentru apărare. El a subliniat că SUA cheltuie circa 0,8% din PIB pe medicamente inovative, în timp ce Germania, Italia și Spania alocă între 0,3% și 0,5%.

Această comparație a stârnit controverse, deoarece NATO este o alianță militară cu obligații și coordonare clar definite, în timp ce sistemele de sănătate naționale sunt diverse, cu mecanisme diferite de evaluare și control al prețurilor medicamentelor (HTA). Spre deosebire de Europa, SUA nu au un sistem centralizat de HTA, ceea ce determină prețuri mult mai ridicate pentru medicamente. Deocamdată discuțiile sunt la etapa de schimb de păreri. 

În timp ce NATO funcționează pe baza unui acord politic și militar cu obiective comune și sancțiuni pentru neîndeplinirea angajamentelor, propunerea lui Bourla pentru cheltuieli fixe pe medicamente inovative nu are un cadru internațional obligatoriu și se confruntă cu complexitățile pieței farmaceutice, reglementărilor naționale și negocierilor de prețuri.

Această propunere bizară de a transforma cheltuielile cu medicamentele inovative într-un „angajament tip-NATO” scoate în evidență unde poate duce politica tranzacțională și mercantilă promovată de administrația Trump, în care totul devine o marfă de vânzare și un subiect de „make a deal”. În loc să promoveze demersuri orientate spre îmbunătățirea sănătații și spre utilizarea eficientă a banilor (publici sau off-the-pocket), inițiativa reflectă o abordare agresivă, în care presiunea economică și geopolitică sunt folosite pentru a forța alte țări să plătească mai mult, sub amenințarea unor negocieri comerciale dure. Este o manifestare clară a modului în care interesele corporatiste și strategia politică americană pot submina sistemele naționale de sănătate și pot amplifica inegalitățile globale în accesul la medicamente